Am decis sa postez o imagine INAINTE de a prezenta realitatea despre avort. Aceste imagini sunt accesibile oricarui medic abortionist... dar MAMELE, cele care ar trebui in primul rand sa le vada - pentru a putea lua o decizie in cunostinta de cauza - nu stiu ce se intampla in cazul unui avort. Li se spune ca se indeparteaza doar o gramada IMPERSONALA de celule...pare imaginea de mai sus doar o aglomerare impersonala de celule?
Aceasta imagine a fost surprinsa cu profesionalism de Narcis Virgiliu, un excelent fotograf, care a abordat chestiunea avortului pe blogul domniei sale, blog superb si pe care vi-l recomand din toata inima: http://www.narcisvirgiliu.ro/blog/mami-de-ce/
Multumesc, Narcis!
Traim intr-o tara declarata crestina, a carei religie oficiala se pronunta clar impotriva avortului…si totusi, cu cativa ani in urma am fost tara cu cea mai mare rata a avorturilor din lume! Mai precis, in anul 1990 Ministerul Sanatatii raporta un numar de 992.265 de avorturi INREGISTRATE in Spitalele de Stat…in aceasta statistica nu sunt incluse avorturile practicate in clinici private, sau cu metode empirice ori chimice. Iar judetul Hunedoara era primul in Romania in acel an! Intre 1990 si 2010 se estimeaza ca in tara noastra au fost ucisi prin avort peste 20.000.000 de copilasi, adica o intreaga natiune zace acum sub pamant, fara a fi avut posibilitatea sa vada lumina zilei! Nu imi propun sa aflu care este explicatia acestei anomalii, pentru ca asta ar cere un studiu minutios, combinat cu declaratii personale ale celor implicati. Totusi, cred ca ar trebui sa reflectam la cateva intrebari pe care le ridica problema avortului:
Este avortul un pacat?
Este fetusul/copilul nenascut o persoana?
Este avortul o chestiune de alegere libera? Daca da, a cui este alegerea? A mamei? A tatalui? A familiei? A medicului? Pentru ca singurul caruia nu i se cere parerea in legatura cu recurgerea la avort este copilul nenascut in cauza…de el nu tine seama nimeni. Pe el nu il intreaba nimeni ce simte, ce ar vrea, ce nu ar vrea sa se faca cu el…pe el nu il reprezinta aproape nimeni.
Cu ce difera uciderea unui copil nenascut de cea a unui copil nascut, de orice varsta? Sau de aceea a unui adult? Crima intrerupe viata la orice varsta, iar consecinta este intotdeauna aceeasi – moartea.
Cine este cel mai competent sa defineasca viata, moartea si mai ales moartea prin avort?
De ce se pastreaza tacerea in cazul avorturilor? Tacerea nevinovata a copiilor avortati este urmata aproape intotdeauna de tacerea vinovata a celor care au decis suprimarea vietilor lor: parinti, medici sau politicieni care au liberalizat prin lege avortul.
De ce se face mare caz de soarta cainilor comunitari, in timp ce in tara noastra au murit dupa 1990 mai multe milioane de copilasi nenascuti de care nu se vorbeste aproape nimic? De ce se mediatizeaza des suprimarea pasarilor bolnave de gripa aviara, intr-o maniera aproape lacrimogena, in timp ce se trec sub tacere avorturile care au decimat natiunea noastra in ultimii ani? Se pare ca avem totusi sensibilitate, insa pentru lucrurile secundare, incercand astfel sa mascam lipsa de interes pentru adevaratele tragedii!
Stim oare ce efecte in timp au aceste avorturi in plan individual sau social, psihic sau spiritual? Nu vorbim in cadru oficial aproape deloc nici despre efectele imediate ale avortului.Asadar, sa incercam sa dam putin la o parte cortina tacerii, care invaluie acest subiect devenit tabu: AVORTUL.
E bine sa stim ca o mare parte din medici recomanda avortul in 3 cazuri: cand viata mamei este in pericol, cand copilul care se va naste a fost diagnosticat (ecografic) cu malformatii congenitale inacceptabile, sau cand femeia este insarcinata in urma unui viol. Aceste motivatii care par unora rezonabile au condus la avorturi care, culmea, nu reprezinta decat 2% din totalul avorturilor savarsite!! Ce anume motiveaza restul de 98% din avorturi? Pun aceasta intrebare fara a fi de acord cu avortul nici in cele 2 procente mentionate mai sus. De ce?
Cand viata mamei este in pericol. Aceasta afirmatie poate fi probabila, dar poate fi doar o simpla speculatie. Cunosc cel putin un caz disperat, in care medicul a intrebat tatal daca isi doreste sotia, sau copilul…iar tatal a raspuns ca isi doreste si sotia, si copilul…a fost cazul tatalui meu…
Cand copilul care se va naste a fost diagnosticat (prin ultrasunete) cu malformatii congenitale inacceptabile. Am auzit recent mai multe marturii in care medicii nu acordau nici o sansa copilului sa se nasca normal, sau sa supravietuiasca…si totusi, dupa ce parintii au decis sa se roage si sa pastreze sarcina, copilul s-a nascut in conditii perfecte, fara sa prezinte nici o anomalie. Si chiar in cateva cazuri in care copiii s-au nascut cu malformatii, cine ar avea dreptul sa decida uciderea acestora prin avort? Oare nu la fel au decis si nazistii cine trebuia sa traiasca si cine nu, si au fost apoi judecati cu asprime pentru genocidul comis? Sa nu uitam ca in cateva din cazurile in care medicii au sugerat cu putere avortul asa-zis terapeutic, copiii care s-au nascut totusi au fost chiar genii. Cazul clasic este cel al unui cuplu in care mama avea tuberculoza, tatal era sifilitic, iar primul copil s-a nascut orb, al doilea mort, al treilea surdo-mut iar al patrulea tuberculos. Cel de-al cincilea copil al acestui cuplu a fost Ludwig van Beethoven, acceptat in mod general ca fiind unul din geniile omenirii. Oare cate genii asemenea lui au fost ucise in pantecele mamelor prin ceea ce se numeste azi avortul terapeutic?
Cand copilul care se va naste este rezultatul abuzului, sau violului. Am auzit recent marturia unei femei care se declara impotriva avortului, chiar ea fiind fiica unei femei violate care a decis sa pastreze copilul.
Insa din nou, amintesc ca in cele trei cazuri amintite mai sus se incadreaza doar 2% din totalul avorturilor.
VIZIUNEA LUI DUMNEZEU ASUPRA VIETII
Mai intai, cred ca cel care este cu adevarat competent sa aduca lumina in acest subiect este Cel care a dat viata si a decis si moartea, adica Dumnezeu. Iar Dumnezeu S-a exprimat cu autoritate in Cuvantul Sau, Biblia, si in acest domeniu.David, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, declara in Psalmul 139 ca Dumnezeu este Cel care l-a zamislit in pantecele mamei lui (“Tu mi-ai intocmit rarunchii, tu m-ai tesut in pantecele mamei mele”, v. 13). Din versetele 15 si 16 rezulta limpede ca:
Trupul lui nenascut inca era o entitate recunoscuta de Dumnezeu – “Trupul meu nu era ascuns de tine cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut ca in adancimile pamantului”, “Cand nu eram decat un fat (fetus) fara chip (neformat, nedezvoltat pana la stadiul final), ochii Tai ma vedeau”. Acesta este probabil textul cel mai concludent din Biblie care defineste statutul fetusului, al embrionului in dezvoltarea lui intrauterina – acesta este o fiinta, o persoana in devenire!!
Inca inainte de nastere, in evidenta lui Dumnezeu este inscrisa clar durata vietii omului – “In cartea ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost una din ele” (adica inainte de contabilizarea lor omeneasca de dupa nastere!!)
In acest context, studiile facute comparativ asupra copiilor foarte mici arata limpede cat de diferit este comportamentul lor in functie de modul in care mama a inceput educatia lor inca din timpul vietii intrauterine. Multe mame care stiu lucrul acesta, petrec mult timp in perioada dezvoltarii sarcinii lor ascultand muzica, citind Biblia si rugandu-se, acest lucru marcand efecte spectaculoase in viata copilului imediat dupa nastere. Acest aspect vorbeste din nou despre capacitatea fetusului de a asimila educatia sau de a avea perceptie, intocmai ca orice persoana normala.
Un text important in intelegerea statutului copilului nenascut este Efeseni 1:4, care declara ca “Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii”. Asta denota o percepere clara a fiintei umane din partea lui Dumnezeu, chiar inainte de existenta ei materiala, cu atat mai mult in timpul vietii ei intrauterine!! Suntem deci fiinte umane cu personalitate, inca inainte de nastere (pentru Dumnezeu chiar si inainte de conceptie!!)
In textul din Luca 1:41 se spune: “Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a sãltat pruncul în pântece, si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.” Iata un exemplu de reactivitate a fatului, care arata ca el nu este doar o gramada inerta de tesuturi, ci o fiinta vie, o persoana cu perceptie a stimulilor din exterior.
Un alt text interesant este Luca 2:21 “Când a venit ziua a opta, în care trebuia tãiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca sã fi fost El zãmislit în pântece.” Domnul Isus Si-a primit Numele inca inainte de zamislirea Lui. De ce se mentioneaza acest lucru in Biblie, daca copilul nenascut inca nu este o persoana, ci doar o masa amorfa de celule? Cine ar da un nume unor celule impersonale, inca inainte de zamislirea lor in pantece?
VIZIUNEA UNOR ASA-ZISI MEDICI SAU OAMENI DE STIINTA
Unii medici cu interese evidente in privinta avortului au facut afirmatii nefondate legate de momentul in care duhul copilului intra in trupul lui inca nenascut. Biblia nu spune nimic in acest sens, insa acesti doctori, care fac avorturi doar pana in luna a treia de sarcina, afirma ca doar din acest moment duhul copilului intra in el. In felul acesta isi pot sustine teoria ca ceea ce suprima ei nu este o persoana cu suflet, ci doar o masa impersonala de celule.
Un alt pseudo-om de stiinta, germanul Nigel, a afirmat in 1868 ca embrionul uman, in timpul dezvoltarii sale intrauterine trece prin toate etapele evolutiei vietii de pe pamant. Chiar si dupa mai mult de 100 de ani, generatia mea a invatat aceasta aberatie la scoala, fiindu-ne prezentata ca o mare descoperire stiintifica, si argumentand, chipurile cu o dovada in plus ca evolutia este adevarata…. In anul 1874, la 6 ani de la elaborarea teoriei lui Nigel, profesorul de anatomie Wilhelm Heiss a demonstrat ca diagramele lui Nigel erau o minciuna, si ca acesta le falsificase intentionat ca sa demonstreze evolutionismul, in care credea cu putere. In ciuda acestei ultime dezvaluiri, diagramele lui Nigel au fost publicate in urmatorii 100 de ani in manuale scolare si carti de specialitate, ca dovada in sprijinul evolutiei. In 1997, ziarul londonez Times a dezvaluit o serie de studii si imagini care aratau ca teoria lui Nigel este cu totul falsa, ca embrionul uman nu trece deloc in dezvoltarea sa prin fazele asa-zisei evolutii ale speciei umane. Si totusi, aceasta teorie a condus la formarea unei imagini preconcepute despre dezvoltarea embrionului uman, inducand femeilor credinta ca embrionul din pantecele lor nu este decat o aglomerare de celule de factura animala, de care se pot dispensa prin avort, fara sa aiba probleme de constiinta. Si toate acestea, plecand de la o minciuna grosolana, spusa in numele stiintei…si acceptata repede de aceia care aveau nevoie de ea…Astazi, genetica a dovedit ce diferenta este intre tesutul animal si cel uman, prin probele de ADN recoltate…si totusi, in cele mai multe cercuri academice se mai sustine inca teoria evolutionismului, ca un fel de monument al rebeliunii umane fata de Dumnezeul Creator….
CAND INCEPE VIATA UMANA – PAREREA OAMENILOR DE STIINTA
In 1981, Senatul Statelor Unite a elaborat “Motiunea Vietii Umane”, in urma audierii a 57 de somitati medicale, pe parcursul a 8 zile. Iata un citat din declaratia oficiala care a urmat:
“Medici, biologi si alti oameni de stiinta au ajuns la concluzia ca conceptia (termen sinonim cu fertilizarea) marcheaza inceputul vietii unei fiinte umane – o fiinta care este vie si este membra a speciei umane”. La pag. 7-9 este prezentata o lista cu 13 manuale medicale, fiecare afirmand categoric ca viata unui individ uman incepe la conceptie. Apoi, la pag. 9-10, raportul citeaza cateva persoane remarcante in aceasta disciplina, care afirma cu autoritate:
Prof. J. Lejeune din Paris, descoperitorul tiparului cromozomial al sindromului DOWN: “fiecare individ are un inceput limpede la conceptie”.
Profesorul W. Bowes, de la Universitatea din Colorado: “Inceputul vietii umane? De la conceptie”.
Prof. H. Gordon, de la Clinica Mayo: “Este un fapt bine stabilit ca viata umana incepe la conceptie”
Prof. M. Mathews-Roth, de la Universitatea Harvard: “Este corect sa se afirme ca viata umana individuala incepe la conceptie”.
Iata si doua marturii ale unor oameni de stiinta cunoscuti in toata lumea. Primul, dr. Baulieu din Franta, (culmea!) chiar inventatorul pilulei avortive RU 486, persoana care a influentat puternic industria avortului, declara: “Viata incepe din momentul conceptiei”. O alta somitate, prof. dr. Erich Blechschmidt din Gottingen, Germania, afirma: “Un om nu devine om, El este om…in fiecare etapa a dezvoltarii sale, incepand din momentul conceptiei”. De fapt, este stiut astazi ca din primele clipe de dupa conceptie, in acea celula minuscula fertilizata – numita zigot - se afla inmagazinat un cod genetic unic, informatia din AND-ul propriu, care face din acea fiinta o persoana unica. Astfel, sunt deja determinate sexul, culoarea ochilor si a parului, inaltimea, etc., aceste informatii definind embrionul ca o fiinta umana personala inca din primele clipe de viata!
CONCLUZIE - PRINCIPIU: daca viata umana incepe la conceptie, inseamna ca intreruperea ei in orice moment, intre conceptie si moartea naturala este o crima! Nu este nici o diferenta daca viata este suprimata la o zi dupa conceptie, sau cu o zi inainte de moartea naturala…efectul asupra persoanei respective este acelasi!
MOTIVATIILE AVORTULUI
In cele mai multe cazuri, saracia si lipsurile de diverse feluri ii determina pe oameni sa recurga la avort. Totusi, acest fenomen este intalnit si in familiile bogate, cu resurse. La acestea din urma motivatia nu este ca nu ar putea hrani inca un copil, ci mai degraba faptul ca aceasta sarcina nedorita le complica existenta, intr-o perioada in care aveau alte prioritati: scoala, cariera, calatoriile, distractiile, etc.
O alta minciuna convenabila a fost sa se declare ca planeta este deja suprapopulata si mult prea poluata, si ca este mai indicata avortarea unui copil, decat aducerea lui intr-o astfel de lume. Adevarul este ca toata populatia actuala a planetei s-ar putea concentra pe o suprafata de marimea statului Tenessee din SUA, si tot ar mai ramane loc.
Apoi, se vorbeste tot mai mult astazi de CALITATEA vietii, iar nu de SANCTITATEA ei! Pentru ca suntem mai preocupati de nivelul de trai, decat de sfintirea vietilor noastre…ne place sa traim bine, nu sfant…
Ar mai fi si restul de 2% din totalul avorturilor, care au loc pentru ca se presupune ca sarcina ar periclita viata mamei, sau ar da nastere unui copil cu malformatii inacceptabile, sau deoarece rezulta in urma unui viol.
Insa ceea ce au in comun toate aceste motivatii sunt doua lucruri: EGOISMUL si NEINCREDEREA IN PROVIDENTA SUVERANA A LUI DUMNEZEU.
EFECTELE AVORTULUI, sau SINDROMUL POST AVORT (SPA)
Traume psihice (cosmaruri, halucinatii, depresii, manie, revolta, ganduri suicidale sau chiar incercari de sinucidere)
Ruperea relatiilor intre soti sau prieteni. De regula divortul/ruperea relatiei intervine la aprox. 3 luni dupa avort, deci avortul nu rezolva relatia, ci de regula o rupe.
Sterilitate
Sarcini pierdute, cu toata suita de efecte ulterioare.
Complexe de vinovatie care se prelungesc uneori pana la sfarsitul vietii! A fost interesant studiul unui caz, in care femeia, ajunsa la etatea de 84 de ani, spala toaletele cu mainile goale de la varsta de 25 de ani, incercand sa se auto-pedepseasca pentru un avort facut in tinerete.
Deteriorarea relatiei dintre mama si ceilalti copii ai ei.
Dezlantuirea maniei lui Dumnezeu, care pedepseste varsarea de sange nevinovat, atat la nivel individual, cat si national. Expresia “varsarea de sange nevinovat” apare in Biblie de 56 de ori si descrie un pacat infiorator, pe care Dumnezeu il pedepseste foarte aspru. Desi in contextele respective se intelege de regula uciderea unor persoane care nu erau vinovate de pedeapsa cu moartea, fie adulti, fie copii, in contextul mai larg copiii nenascuti sunt cu atat mai mult astfel de persoane nevinovate – ei sunt de fapt cele mai nevinovate victime ale crimei!!
Sa vedem din nou modul in care percepe Dumnezeu moartea celor nevinovati – si cine ar putea fi mai nevinovat decat copiii nenascuti, care nu au apucat sa comita nici un singur pacat!! Iata cateva implicatii Biblice:
Varsarea de sange nevinovat este o crima - Deuteronom 19:10: “ca sã nu fie vãrsat sângele celui nevinovat în mijlocul tãrii pe care ti-o dã de mostenire Domnul, Dumnezeul tãu, si astfel sã fii vinovat de omor.”
Consecintele acestei crime afecteaza o natiune intreaga si cer pedepsirea celor vinovati - Numeri 35:33: “Sã nu pângãriti þara unde veti fi, cãci sângele celui nevinovat pângãreste tara; si ispãsirea sângelui vãrsat în tarã nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va vãrsa
Varsarea de sange nevinovat atragea dupa sine blestemul lui Dumnezeu - Deuteronom 27:25 „Blestemat sã fie cel ce va primi un dar ca sã verse sângele celui nevinovat!” -si tot poporul sã rãspundã: „Amin!” (se urmarea aici si formarea unei opinii publice lucide)…ce bine se aplica acest verset si medicului care primeste o taxa pentru a face avortul, ucigand astfel un copil nevinovat!!
Exista cazuri in care omorul copiilor are conotatii demonice. In satanism este stiut faptul ca mamele isi ucid copiii prin avort in cinstea lui satan. De altfel, aceasta era o practica veche intalnita in Orient, cand parintii isi ardeau copiii in cinstea lui Moloh. Si e foarte probabil ca ucideau copiii foarte mici ca o alternativa la avort, deoarece nu aveau inca tehnici avortive corespunzatoare. Iar evreii incepusera sa practice si ei astfel de ritualuri pagane pentru a-si castiga favorul zeilor (= spirite demonice reprezentate prin idoli). Dumnezeu ia nota de rebeliunea lor, si ii avertizeaza in Psalmul 106:38: “au vãrsat sânge nevinovat, sângele fiilor si fiicelor lor pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, si tara a fost spurcatã astfel prin omoruri”.
Ajunsi aici, ar fi interesant de inteles mecanismul acesta, in care satan este interesat sa suprime viata omului inca din stadiul ei cel mai fraged. De ce asa? Pentru ca intrand in viata si maturizandu-se, omul devine tot mai greu de distrus. Copilul fara aparare de altadata (in special copilul nenascut) devine acum un adult care are sanse mari sa auda evanghelia si sa Il primeasca pe Isus Cristos ca Domn al vietii lui. Daca omul devine astfel un crestin, diavolul si-a pierdut dreptul la viata lui. De aceea, satan incearca sa distruga viata inca de la inceputurile ei. De pilda, in vechime se relateaza despre aceasta zeitate amonita, Moloh (Molech), caruia i se aduceau ca jertfa copii mici, prin ardere. Imediat dupa iesirea din Egipt, Dumnezeu isi avertizeaza poporul de acest pericol, prin Moise, in Levitic 18:21: “Sã nu dai pe nici unul din copiii tãi ca sã fie adus jertfã lui Moloh, si sã nu pângãresti Numele Dumnezeului tãu. Eu Sunt Domnul”. Mesajul lui Dumnezeu era acesta: “Voi, poporul Meu, nu va mai temeti de Mine si nu mai ascultati. Voi aduceti jertfe prin ardere dumnezeului vostru, Moloh, in timp ce pe Mine, adevaratul Dumnezeu Ma nesocotiti, desi eu nu va cer jertfe umane, ci sfintirea vietii. Sa stiti ca Eu sunt adevaratul Dumnezeu”! De asemenea, Domnul stabileste si pedeapsa pentru acest pacat imens in Levitic 20:2 „Spune copiilor lui Israel: „Dacã un om dintre copiii lui Israel sau dintre strãinii care locuiesc în Israel, dã lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela sã fie pedepsit cu moartea: poporul din tarã sã-l ucidã cu pietre”. Iar atitudinea lui Dumnezeu ne da de inteles cat de grava este aceasta nelegiuire si ce consecinte are, in Levitic 20:3 “Si Eu Îmi voi întoarce Fata împotriva omului aceluia, si-l voi nimici din mijlocul poporului sãu, pentru cã a dat lui Moloh pe unul din copiii sãi, a spurcat locasul Meu cel Sfânt, si a necinstit Numele Meu cel Sfânt”. Dumnezeu stia ca un asemenea fenomen tindea sa ia proportii nationale, iar oamenii care practicau si ei acelasi pacat se coalizau si incearcau sa il musamalizeze, de aceea da porunca in Levitic 20:4 “Dacã poporul tãrii închide ochii fatã de omul acela, care dã lui Moloh copii de ai sãi, si nu-l omoarã, Îmi voi întoarce Eu Fata împotriva omului aceluia si împotriva familiei lui, si-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreunã cu toti cei ce curvesc ca el cu Moloh”. Din modul in care Dumnezeu pedepseste intreaga familie, se intelege ca aceasta este vinovata de complicitate la acest pacat, la fel ca in cazul lui Acan (Iosua 7:24-26).
Regele Solomon a practicat si el jertfele de copii in cinstea lui Chemos si a lui Moloh - 1 Regi 11:7 “Atunci Solomon a zidit pe muntele din fata Ierusalimului un loc înalt pentru Chemos, urîciunea Moabului, pentru Moloc, urîciunea fiilor lui Amon. Asa a fãcut pentru toate nevestele lui strãine, care aduceau tãmâie si jertfe dumnezeilor lor. Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru cã îsi abãtuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arãtase de douã ori. În privinta aceasta îi spusese sã nu meargã dupã alti dumnezei; dar Solomon n-a pãzit poruncile Domnului”.
Mai tarziu, Manase a consacrat valea Ben – Hinom ca loc al ritualurilor oculte si jertfelor de copii - 2 Cronici 33:6 “Si-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descântece si vrãjitorii, si tinea la el oameni care chemau duhurile si care-i spuneau viitorul. A fãcut din ce în ce mai mult ce este rãu înaintea Domnului, ca sã-L mânie”. Acest text arata clar implicatiile demonice ale jertfirii copiilor, care se faceau pe fondul celorlalte practici satanice (descantece, chemarea mortilor, vrajitoria, ghicirea viitorului). De aceea, acest loc de trista amintire a capatat numele Ghe-Hinom, de unde deriva si numele Gehenna, o imagine a iadului, folosita de Domnul Isus in Matei 5:29-30.
Imparatul Iosia a desacralizat acest loc al slujbelor demonice, pentru a impiedica pe Israel sa isi mai aduca fiii si fiicele ca jertfa in acest loc - 2 Regi 23:10 “Împãratul (Iosia) a pângãrit Tofetul în valea fiilor lui Hinom, ca nimeni sã nu-si mai treacã fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh”.
Daca toate aceste relatari din vechime ne creaza o puternica repulsie, ne intrebam care este situatia in prezent? Oare a adus civilizatia moderna indepartarea acestor practici demonice? Raspunsul trist este NU. Dimpotriva, fenomenul acesta a luat amploare cu trecerea timpului. In zilele noastre, numarul de copii ucisi prin avort se ridica anual la peste 50.000.000!! Asta inseamna ca in fiecare an societatea moderna ucide cat tot atatia copii cati martiri a ucis Inchizitia catolica in intunecatul Ev Mediu, adica pe parcursul a cateva sute de ani! Iar in mintea omului modern inchizitia catolica a fost un monstru, pe drept cuvant! Altfel evaluat, numarul copiilor ucisi zilnic este de aproximativ 137.000, asta insemnand ca la fiecare 3 secunde pe planeta noastra mor 2 copilasi nenascuti! Sau, cu alte cuvinte, la fiecare bataie de inima a unui adult, se stinge o viata de copil nevinovat. Hitler a omorat in al doilea razboi mondial cam 20.000.000 de oameni, iar Stalin cam toti atatia compatrioti de-ai sai. Acesti doi criminali ai istoriei nu au reusit sa ucida impreuna, in cativa ani si in timp de razboi, un numar de oameni egal cu cel al victimelor avorturilor unui an modern de “pace” si “civilizatie”….
Exista vreo solutie la criza cu care ne confruntam in prezent? Mai este iertare pentru acest genocid modern? Da, este. Solutia se numeste POCAINTA, si a fost experimentata cu succes de Manase, unul din cei mai rai imparati care au trait pe planeta aceasta. Iata cum descrie Biblia intoarcerea lui Manase la Dumnezeu, dupa ce Domnul il pedepsise cu mare asprime - 2 Cronici 33:10: “Domnul a vorbit lui Manase si poporului sãu, dar ei n-au vrut sã asculte.
Atunci Domnul a trimis împotriva lor pe cãpeteniile ostirii împãratului Asiriei, care au prins pe Manase si l-au pus în lanturi. L-au legat cu lanturi din aramã, si l-au dus la Babilon. Când a fost la strîmtoare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, si s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului pãrintilor sãi. I-a fãcut rugãciuni; si Domnul, lãsîndu-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, si l-a adus înapoi la Ierusalim în împãrãtia lui. Si Manase a cunoscut cã Domnul este Dumnezeu. A înlãturat din Casa Domnului dumnezeii strãini si idolul Astarteei, a dãrîmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului si la Ierusalim, si le-a aruncat afarã din cetate. A asezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de multumire si de laudã, si a poruncit lui Iuda sã slujeascã Domnului, Dumnezeului lui Israel”. Pocainta si smerenia lui Manase au fost pe masura pacatelor lui infioratoare, iar Domnul l-a iertat si l-a repus in demnitatea lui de imparat.
Daca vom avea smerenia si luciditatea de a ne pocai sincer inaintea Domnului pentru avortul generalizat la scara planetara sau locala/personala, El ne va ierta si va readuce prosperitatea materiala si spirituala peste pamant. Cutremurele de pamant, uraganele, valurile tsunami, epidemiile de boli incurabile, terorismul si razboaiele moderne sunt semne clare ale inceputului izbucnirii maniei lui Dumnezeu. Doamne, iarta omenirea pentru acest razboi tacut indreptat impotriva copilasilor nenascuti si adu din nou starea de normalitate pe planeta noastra! Amin…
APLICATII
Daca nu ai facut avort – nici macar nu gandi la avort ca la ceva posibil, pazeste-te de el!
Daca ai comis avortul, trebuie sa sti doua lucruri:
1. avortul este un mare pacat, este uciderea unei persoane nenascute inca!
2. avortul este un pacat care se poate ierta. Recunoasterea, regretul, marturisirea si abandonarea lui, adica intr-un cuvant pocainta, vor conduce la iertarea acestui pacat de catre Dumnezeu. Va urma apoi o perioada de vindecare psihica si spirituala, care sa anuleze efectele de durata ale avortului. Iertarea si eliberarea din partea lui Dumnezeu vor fi depline pentru femeile care se pocaiesc sincer de acest pacat!
In 1994, maica Teresa a spus urmatoarele cuvinte: “Cel mai mare distrugator al pacii de astazi este avortul, pentru ca acesta este un razboi impotriva copilului…si daca acceptam ca o mama isi poate ucide propriul copil, cum le putem spune celorlalti oameni sa nu se mai ucida”?
